SFÂNTUL VASILE CEL MARE (330-379) a fost un mare Sfânt Părinte al Bisericii Răsăritene, arhiepiscop al Cezareei Capadociei, teolog și autor de scrieri ascetice. Este unul din Sfinții Trei Ierarhi, împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur și Grigorie de Nazianz („Teologul”).

Mostenirea literară a Sf. Vasile este deosebit de vastă, mărturie fiind cele patru volume din ediția Migne (39-42), iar gândirea sa înglobează o mare varietate de idei și probleme, vitale și folositoare pentru învățătura dogmatică a Bisericii, pentru viața religios-morală a creștinilor și, nu în ultimul rând, pentru activitatea socială a Bisericii.

Sfântul Vasile cel Mare, una dintre personalităţile cele mai reprezentative ale secolului al IV-lea, a adus o contribuţie de o importanţă deosebită nu doar în organizarea activităţilor caritabile, concretizate în renumita Vasiliadă, ci şi în dezvoltarea învăţăturii Bisericii despre tămăduirea omului şi practica medicală, ca unul ce avea şi cunoştinţe medicale, deprinse la cursurile urmate în Atena.