Calendarul Bunicului este o nuvelă, un poem rostit dintr-o răsuflare, scris la prima mână cu ardența și pasiunea trăirii Evangheliei și a bucuriei Învierii, un exercițiu de admirație pentru satul românesc și muzica veșniciei sale. Această nuvelă este de fapt o pledoarie pentru frumusețea și mireasma copilăriei, paradisul-pierdut al fiecăruia dintre noi.

În ea regăsim însemnări care deschid și închid orizonturi și zări, ceasuri și timpuri. Dorul de copilărie și de satul natal îl fac pe autor să exclame precum Psalmistul: „Unde sunt, Doamne, zăpezile de altădată” sau în alt loc: „La munți suflete al meu...”.
preot Dorin Ploscaru