Istoria Creştinismului este puternic dominată de figura Sfântului Pavel. Învingând amărăciunile sufletului şi slăbiciunile trupului său, batjocorit de pleava târgurilor şi brutalizat de autorităţi, uneori chiar ţinut în lanţuri ca un făcător de rele, Apostolul Pavel a vestit cuvântul lui Dumnezeu, fără răgaz, până în clipa când sabia legionarului roman a curmat firul vieţii lui pământeşti. Ajuns la capătul drumului şi privind în urmă rodul bogat al seminţelor evanghelice sădite de el în lume, Apostolul neamurilor, împăcat în sufletul său, a putut grăi în linişte: Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit (2 Tim 4, 7). Nu există alte cuvinte care să caracterizeze mai bine viaţa marelui Pavel. Pentru triumful Evangheliei lui Hristos el a luptat cu ardoare împotriva tuturor duşmanilor care s-au ivit în calea sa, întrecând pe alţi apostoli în râvnă şi mai ales în dureri.