Lucrarea de față aduce în atenție o nouă posibilitate de dialog între teologie și filosofie, deschisă de fenomenologia franceză de turnură teologică. Argumentarea gravitează în jurul conceptelor de conștiință și intenționalitate, reliefând faptul că în toate actele sale ființa umană este orientată intențional către un obiect sau un subiect, cu care relaționează cognitiv și afectiv. Datorită faptului că fenomenologia nu fixează condiții de posibilitate fenomenului care se arată, ci își rezervă doar dreptul de a-l descrie, aceasta l-a stimulat pe Jean-Luc Marion să deschidă câmpul fenomenalității unor paradoxuri de tipul Revelației creștine. Teologia părintelui Stăniloae, profund ancorată în dialogul intenționalităților, adică în spiritualitate, în căutarea directă a lui Dumnezeu prin rugăciune și practica ascetică, vine în întâmpinarea fenomenologiei, care constată existența unor fenomene de tipul teofaniilor sau epifaniilor și le permite apariția, donația lor printr-o retragere a oricărui aprioric cognitiv.
Autorul lucrării de față e atras de câteva situații deosebit de elocvente în cultura filosofică și teologică a timpului nostru. Pleacă de la anumite cercetări fenomenologice asupra conștiinței și intenționalității, ca să constate că ele se întâlnesc – sau chiar converg uneori – cu reflecția proprie teologiei creștine. Tocmai în acest sens revine constant la două nume importante în teologia și filosofia de astăzi, Dumitru Stăniloae și Jean-Luc Marion. Readuce în atenție, de pildă, calea apofatică de cunoaștere, înțelegerea patristică a ideii de comuniune și a celei de distanță în raportarea la celălalt, fenomenul iubirii sau cel al darului. Călăuza constantă o află în scrierile lui Dumitru Stăniloae, fiind cunoscută excelenta lor deschidere către filosofie și cercetările psihosociale. Lucrarea convinge prin limpezimea și claritatea unor idei, deopotrivă prin atenția față de argumente și distincții, calități proprii unei gândiri cultivate și de largă cuprindere.
Prof. univ. dr. Ștefan Afloroaei, membru corespondent al Academiei Române
Savantă, curajoasă, necesară – aș îndrăzni să spun –, cartea părintelui Daniel Isai ne provoacă nu doar printr-o atentă teologie comparată, ci și prin ambiția de a purta dialogul – mereu dificil și sofisticat – cu filosofia. Oricât de diferit ar fi fundalul filosofic între părintele Dumitru Stăniloae și Jean-Luc Marion, orizontul comun al gândirii creștine și accentul pus pe experiența lui Dumnezeu îi apropie. Conștiință și intenționalitate reușește să arate cum un asemenea dialog este, astăzi, posibil și dezvăluie, totodată, o voce teologică nouă, caracterizată deopotrivă de inteligență hermeneutică și profunzime spirituală.
Conf. univ. dr. Nicolae Turcan
