Tema acestei lucrări o reprezintă, după cum spune autorul în Cuvânt înainte, Sfânta Cruce, ca simbol creștin în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri, alte simboluri ale ei, reflectate în evlavia populară și gravate pe diferite obiecte casnice, funerare, ori de podoabă, ori în cultul creștin, mai cu seamă la Botez. Deși reprezintă o dominantă a gândurilor sale, autorul recunoaște că lucrarea a fost una grea și de durată, deoarece au fost folosite numeroase titluri care nu se află în bibliotecile românești.
Volumul are o introducere cuprinzătoare, o parte centrală care cuprinde cinci studii, cu rezumate în limba franceză și la final, anexele lucrării.
Primul studiu tratează apariția simbolurilor creștine în istorie, iar al doilea este dedicat Gemei răstignirii de la Constanța (Tomis). Descoperirea Sfintei Cruci și pelerinajul Sfintei Elena la Ierusalim este tema celui de-al treilea studiu. Partea a patra se ocupă de reprezentarea Sfintei Cruci după perioada Constantiniană. În final se află un studiu dedicat Crucii – relicvar a Împăratului Iustin al II-lea și a soției sale Sofia (Crux Vaticana).