Lucrarea cuprinde o selectie de marturii medievale despre constiinta unitatii romanesti, temei al unitatii politice a romanilor desavarsite in 1918. Au fost alese ample fragmente din scrierile cronicarilor si din elementele de paratext -prefata/predoslovie, postfata/epilog - ale tipariturilor bisericesti, extrase care dau marturie despre existenta in universul mental al romanilor din Evul Mediu a unei constiinte a unitatii etnice, lingvistice, culturale, spirituale. Aceasta constiinta a unitatii romanesti - o unitate de limba, origine si credinta - a aparut odata cu poporul roman si a fost "un fapt de experienta"; de la inceputurile aparitiei lor ca popor, romanii au avut sentimentul apartenentei la aceeasi comunitate etnica si lingvistica. Intelectualii - laici si teologi - au dat acestei constiinte un fundament stiintific, aprofundand prin cercetarile lor cunoasterea originilor neamului si demonstrand nobletea descendentei noastre, latinitatea limbii si continuitatea romanilor in spatiul in care s-au format ca popor.
O importanta covarsitoare in difuzarea ideilor originii romane si unitatii neamului romanesc a revenit Bisericii Ortodoxe, clerului ortodox, care, prin intermediul tipariturilor bisericesti, a asigurat acestor idei o ampla circulatie. ,,Cartea bisericeasca - aprecia Nicolae Iorga - , menita sa strabata orice granita politica, ducand identitatea de credinta si de datina, pe langa identitatea de grai si grafie, dadea neamului nostru de pretutindeni, in alta forma religioasa, unitatea fireasca si legitima de care el avea nevoie". Prin cuvantul rostit, scris si tiparit, o pleiada de merituosi clerici au confirmat, intretinut si consolidat constiinta unitatii de neam. Dintre acestia amintim pe: diaconul Coresi, Sfantul Mitropolit Varlaam al Moldovei (1632-1653), Sfantul Mitropolit Simion Stefan (1643-1656), mitropolitul Teodosie Vestemeanul (1668-1672, 1679-1708), episcopul Chesarie Halepliu al Ramnicului (1773-1780).
