Frumuseţea şi unicitatea Ortodoxiei este dată de fericita îmbinare dintre cult, artă, istorie şi spiritualitate care sunt contopite într-un tot armonios. Toate aceste elemente componente nu joacă prin sine un rol propriu, ci ele au menirea ca împreună să descopere prezenţa nevăzută a lui Hristos din Biserică. Astfel, icoana şi cântarea, încetează de a mai fi arte în sensul unei autoafirmări, ci teofanii care vorbesc despre universul transfigurat al vieţii viitoare de care omul se poate împărtăşi încă din lumea acesta.
Lucrarea este rodul incontestabil al unei munci ştiinţifice asidue, al unei vocaţii şi preocupări teologice remarcabile. Meritul autorului este acela de a fi încercat o analiză interdisciplinară a semnificaţiei teologice a icoanei şi a rolului ei în cultul Bisericii Ortodoxe. Autorul ne pune în faţă o lucrare de Teologie liturgică şi artă creştină, în care studiul icoanei este făcut prin coroborarea informaţiilor oferite de Mistică liturgică, Teologia dogmatică, de Istoria bisericească şi de Teologia Patristică.
Lucrarea atestă forţa de sinteză şi maturitatea teologică, capacitatea de a fructifica lecturi extinse şi temeinice din Sfinţii Părinţi şi teologii contemporani, dar şi avântul tineresc şi pasiunea autorului pentru tradiţia ortodoxă.

† Dr. Laurenţiu Streza,

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului