Sfântul Isaac Sirul este unul dintre cei mai iubiți și frecventați autori duhovnicești din toate timpurile. Traduse în greacă la începutul secolului IX, scrierile sale au exercitat o uriașă influență asupra spiritualității monahale din Răsăritul ortodox, dar și din Occidentul latin.

În 1983 profesorul Sebastian Brock a avut șansa extraordinară de a descoperi singurul manuscris siriac integral al Părții a II-a, ezoterică, a scrierilor Sfântului Isaac, considerate definitiv pierdute. Editate în originalul siriac în 1985 și traduse deja în italiană, engleză, rusă și franceză, scrierile recent descoperite ale Părții a II-a din corpusul isaachian apar acum și în limba română. Descriind parcursul duhovnicesc al isihastului „singuratic” de la asceza eremitică la revelația iubirii infinite a lui Dumnezeu, ele se constituie într-o veritabilă Școală a rugăciunii și a iubirii care deschide perspectivele generoase, dar și provocatoare, ale unei eshatologii universaliste și optimiste.

Traducerea celor 41 de „cuvinte” (incluzând 405 Capitole gnostice) recent descoperite e însoțită de o serie de studii care permit pentru prima dată cititorului român o viziune obiectivă asupra nenumăratelor probleme de natură istorică, literară și teologică ridicate de acest nou și necunoscut Isaac.

Așa cum nimerit spunea recent părintele Alexander (Golitzin): „Isaac e nu numai minunat și sfânt. E și tulburător. […] Poate că Dumnezeu ne-a lăsat acest sfânt ca un delicat semn de întrebare pus peste unele din certitudinile noastre. Nu asupra celor esențiale, ci asupra altora pe care noi — iar nu Dumnezeu — le-am declarat sigure. Fie ca Isaacul Său să ne tulbure pe noi toți, iar noi, drept urmare, să creștem în iubirea pe care Sfântul Isaac n-a obosit să o laude.”