„Noi am fost crescuți într-un fel în care sentimentele negative au devenit vină, sentimentele negative au devenit rușine, gesturile firești au devenit gesturi rușinoase, pentru că noi așteptăm de la noi absolutul, care să se manifeste în gesturile relative. Înduhovnicirea omului nu-l lasă pe acesta fără sentimente, ci acestea nu mai sunt prilej de cădere în păcat. Un om duhovnicesc, înduhovnicit, se supără, ba poate să se mânie, da, dar el respectă porunca: „Mâniați-vă, dar nu greșiți”, „mâniați-vă, dar să nu apună soarele peste mânia voastră”. Sigur, majoritatea oamenilor duhovnicești sunt blânzi și smeriți cu inima, pentru că este Duhul Sfânt Care să-lășluiește în ei. Așa a fost Mântuitorul în viața Sa pe pământ. Dar, cum știm, deși Mântuitorul era blândețea întrupată, atunci când a fost cazul, S-a supărat foarte tare, S-a mâniat, i-a certat pe farisei, i-a certat pe cărturari, i-a alungat cu biciul pe vânzătorii din templu... Avem mare nevoie să facem lumină în mintea noastră pentru că acolo e o adevărată încurcătură."

                                                                                                                                        Monahia Siluana Vlad