... Și vine o vreme de răgaz, în care ne privim pe noi înșine. Și ne vedem în această uriașă "trecere", numită viață, și ne dorim profund să se consemneze și participarea noastră la ea, ca o împlinire firească a scopului existenței noaste . Adică, tănjim după fixarea atemporalității în temporalitate (unii o numesc istorie). Știți cum se tîlcuiește în limba ebraică cuvântul "trecere"? Pesah, adică Paște.
Uluitor! Adică, ființial, întreaga umanitate, și prin ea întreaga creație, a fost desăvârșită pentru Paște, pentru trecerea de la moarte la viață, de la neființă la ființă, de la nimic la Dumnezeu.

Părintele Adrian Tăutul, parohul Bisericii Răzvan