Constantin Guzgă, în noua sa carte, Înrobit orizontului, ne propune o poezie copleşită de lumina credinţei, una coborâtoare din baldachinul creştin. E o lumină care îl înveşmântă, îl îmbracă precum pe un sacerdot, în razele ei care nu ard, raze taborice: „la orizont Lumina/ ne înveşmântă/ în fiecare dimineaţă...” („Semne”).