Păcatul este definit drept încălcarea cu deplină știință și cu voie liberă, prin gînd, cuvînt sau faptă, a legilor morale sau neîmplinirea unei legi morale. În cărțile sfinte sînt identificate șapte păcate capitale: lăcomia, desfrînarea, avariția, mînia, invidia, lenea și trufia.[...]

Etica nicomahică poate fi și un bun manual în a diferenția între virtute și păcat, virtutea fiind situată, cum argumentează Aristotel, pe o cale de mijloc. Cînd pledează asupra curajului, nu apreciază extremismul temerarului, nici pe cel al lașului, ci poziția cea mai înțeleaptă sub lumina prudenței fără a cădea în nici una din extreme.[...]

Lipsa de măsură, excesul sînt calea întunecată a păcatului, dreapta măsură ne eliberează de vicii, diminuează șansele intrării în păcat, nu doar în lumina religiei ci, mai ales, moral.

Cassian Maria Spiridon