Cercetarea şi activitatea ştiinţifică pot fi tratate drept experienţă religiosă. Orice tensiune între teologie şi ştiinţă dispare, dat fiind că ambele se dezvoltă din aceeaşi experinţă umană a existenţei-comuniune. Ştiinţa nu mai poate fi astfel separată de teologie; numai în cadrul ansamblului pe care îl foemează cu teologia poate fi înţeleasă şi tratată corect. Aşadar, dimensiunea comunională (liturgică) a sintezei patristice greceşti furnizează o altă regulă metodologică de mediere între teologie şi ştiinţă, şi anume că această mediere nu poate şi niciodată despărţită de experienţa Dumnezeului celui viu în comunităţile bisericeşti. Relaţia dintre teologie şi ştiinţă dobândeşte ea însăţi trăsăturile lucrării bisericeşti.

Alexei V. Nesteruk