O, Fecioară dumnezeiască şi acum cerească, cum voi grăi toate ale tale? Cum te voi slăvi pe tine, vistieria slavei? Şi numai pomenirea ta sfinţeşte pe cel care o face! Şi numai aplecarea spre tine face mai strălucitoare mintea, ridicând-o pe dată către înălţimea cea dumnezeiască! Prin tine se limpezeşte ochiul minţii! Prin tine se luminează duhul prin venirea Duhului Dumnezeiesc! Căci te-ai făcut vistiernică şi cuprindere a harurilor, nu ca să le ţii pentru tine, ci ca să umpli pe toate de har. Căci împărţitorul vistieriilor nedeşertate veghează împărţirea lor [şi] pentru ce ar fereca cineva o fericire care nu se împuţinează?
Dăruieşte, aşadar, cu îmbelşugare, întregului tău popor, acestei a tale moşteniri, milele tale şi harurile tale, o, Stăpână! Dă-ne dezlegare de cele cumplite care ne stăpânesc! Vezi de câte şi de ce fel suntem istoviţi, de ale noastre, de cele străine, de cele din afară, de cele dinlăuntru! Pe toate le întoarce spre mai bine cu puterea ta, pe cei dinlăuntru şi pe cei de un neam cu noi îmblânzindu-i unii faţă de alţii, iar pe cei care din afară ne împresoară precum fiarele cele sălbatice alungându-i. Dă-ne în locul patimilor noastre ajutorul şi vindecarea ta, împărţind şi sufletelor şi trupurilor noastre harul cel îmbelşugat şi de ajuns pentru toate. Şi dacă nu-l încăpem, fă-ne mai încăpători. Şi dă-ne cu adăugire, încât mântuiţi şi împuterniciţi cu harul tău, să-L slăvim pe Cuvântul cel mai înainte de veac, Care din tine S-a întrupat pentru noi, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Duhul cel de viaţă Făcător, acum şi pururea şi în vecii cei fără de sfârşit. Amin!

Sfântul Grigorie Palama, 
Omilia a XXXVII-a, la Adormirea Maicii Domnului