Nebun, da, sunt nebun! Dar, lume, dacă
N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă,
Ţi s-ar usca şi ramuri, şi tulpină
De n-ai avea prin ei, sus rădăcină.
Şi-ai fi de tot comună şi banală,
Şi viaţa ţi-ar fi searbădă şi goală,
Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii
De n-ar muri în locul lor nebunii.

D. Andronescu, Nebunul

"Prin poezia fostului deţinut politic Demostene Andronescu trece adeseori umbra tutelară a Cavalerului Tristei Figuri. Şi fiindcă e vorba de Don Quijote, cred că acel epitet final sub care Cervantes şi-a pus personajul - el bueno, cel bun - i se potriveşte întocmai şi poetului nostru, dincolo de sterilitatea preţioasă a oricărui discurs critic. Cu acest nume de taină îl va striga poate şi Dumnezeu la Judecata din Urmă."

Răzvan Codrescu