Volumul Preoți vâlceni în închisorile comuniste (1945-1964), semnat de istoricul Adrian Nicolae Petcu, reprezintă o carte eveniment care plinește un gol în literatura română de detenție: mărturisirea dreptei credințe în temnițele comuniste de către preoții vâlceni.
După cum mărturisește autorul în introducere, „Lucrarea reflectă stadiul cercetărilor pe tema preoţilor vâlceni în închisorile comuniste. Este pentru prima dată când o astfel de temă este abordată din perspectivă arhivistică dublă, din arhiva fostei Securităţi şi din arhiva bisericească. Nu se pretinde o lucrare exhaustivă, ci una de etapă menită să scoată la suprafaţă cazurile preoţilor vâlceni care au suferit în timpul persecuţiei comuniste şi au trecut prin universul concentraţionar. În mod evident, în cazul unor preoţi se pot spune mai multe lucruri, să se aprofundeze anumite secvenţe biografice, să se adauge mărturii neştiute sau mai puţin ştiute până acum etc. Însă, prin schiţarea acestor biografii am încercat să aducem în atenţie aspectele mai importante legate de: data/locul naşterii, studii, locurile de slujire, motivele şi datele arestărilor, perioadele de detenţie, sentinţe/decizii de trimitere în închisoare, aspecte mai importante în relaţia cu organele de represiune, data/datele eliberării/eliberărilor, reintegrarea în preoţie, dar şi câteva secvenţe din perioada postdenţie. De pildă, am făcut câteva remarci privind modul de desfăşurare a anchetelor cu acuzaţiile aduse sau despre perioada detenţiei, când unii preoţi aflaţi în stare medicală gravă, pentru a primi un minim tratament, adică ceai cu lămâie sau medicamente, poate din cele mai banale astăzi, sau/şi a fi mutaţi într-un regim de detenţie mai puţin sever (lucrul în fabrica sau grădina penitenciarului) au acceptat să se implice în reeducare. Această atitudine nu presupunea neapărat oabjurare de la credinţă, cât mai ales o criticare a organizaţiei legionare în termeni din cei mai duri, iar aici sunt cazuri şi cazuri, care necesită o analiză aparte şi profundă în documentele Securităţii, în contextul respectiv şi într-o abordare obiectivă” (pp. 201-21).
