Acta Simpozionului Internațional „Dumitru Stăniloae” ediția a XI-a, Iași, 15-17 mai 2024

Ediție îngrijită de: Pr. Paul-Cezar Hârlăoanu, Emilian-Iustinian Roman, Pr. lect. univ. dr. Cristian-Alexandru Barnea, Arhim. Hrisostom Rădășanu

La Dumnezeiasca Liturghie, arhiereul sau preotul se roagă lui Dumnezeu ca diaconul care urmează a rosti Evanghelia să aibă „cuvânt cu putere multă”. Cuvântul cu putere multă este, în toată adâncimea şi cuprinderea, doar Cuvântul Domnului, iar acesta este singurul, în esenţă, vindecător. Domnul Hristos a făgăduit, înainte de Pătimirea Sa, că cel care crede în El „va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face” (Ioan 14, 12). Sunt oameni care, luând putere din puterea Domnului, primesc cuvânt cu putere multă, adică vindecător de răni adânci. Cine sunt aceşti oameni? Părinţii duhovniceşti. Spre ei aleargă cei plini de răni pentru a afla cuvânt tămăduitor. Cei împovăraţi cu multe răni trupeşti şi sufleteşti (şi cine nu este rănit în trupul şi, mai ales, în sufletul său?) se îndreaptă în mod special spre cei care, goliţi de ei înşişi, au devenit vase ale Duhului Sfânt. Ei sunt organe ale Duhului Sfânt care grăieşte în ei şi prin ei deoarece, spune un profesor de teologie, s-au lepădat de „propria lor iniţiativă, de propria lor voie” şi s-au umplut de Dumnezeu. Ei s-au lepădat de „instinctul procesării informaţiilor de către ei înşişi”, „de instinctul de a da răspuns” de la ei înşişi.

Teofan
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei