Mănăstirea Curtea de Argeș este adevărata coroană a lui Neagoe Basarab, aureola pe care timpul n-o umbrește, mărturia cea mai de seamă a preocupărilor sale cultural-religioase. Viziunea militară, politică și culturală pe care Neagoe și-a lăsat-o în lucrarea sa cea mai importantă și singura în cultura românească de acest gen: Învățăturile către fiul său Teodosie, contribuie la conturarea personalității acestui domn și la cunoașterea vremii sale.
În 1521, după 9 ani de domnie, Neagoe Basarab se stinge din viață, lăsând în urma sa multă lumină, lumină ale cărei raze pătrund până la noi cei de astăzi. Trupul său a fost depus în gropnița strălucitei sale ctitorii de la Curtea de Argeș. Privită în ansamblul și contextul epocii sale, domnia lui Neagoe Basarab poate fi socotită o renaștere spirituală românească. Neagoe Basarab a fost un fiu demn de poporul din care făcea parte și pentru a cărui propășire culturală s-a ostenit atât de mult.
Neagoe Basarab rămâne mereu viu prin ceea ce a lăsat posterității și constituie un îndemn pentru generațiile de azi și de mâine în a sluji avest popor.

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române