Crestinul, zice Sfantul Parinte, ca „sa strabata cu luare aminte si cu grija drumul din stadionul acestei lumi sa duca viata crestina dupa toata randuiala, este dator sa se ingrijeasca, inainte de toate de facultatea judecatii, de discernamant, care se afla in suflet. Pentru ca ajungand sa discernem cu exactiate intre bine si rau, reusim sa vietuim drept si fara prihana, folosindu-ne de puterea judecatii intocmai ca de un ochi spre a nu fi dezamagiti „de insinuarile celui rau”. Prin nevointe si sarguinta, „oprind din toate partile madularele trupului de la rautati, sufletul pazeste neintinata si buna haina trupului si se pazeste si pe sine prin puterea de a cunoaste, de a intelege si a discerne, si mai ales datorita puterii lui Dumnezeu.