Când visele cele mai frumoase a doi copii se întâlnesc sub coroana unui pom înflorit, așteptarea Sfintelor Paști e învăluită în cele mai duioase și adânci emoții.

Mihai, suflețelul cel mai sensibil și mai vibrant între trăiri dintre copiii acestei povești, ne emoționează prin atmosfera pe care o crează în jurul său, încă din ajunul Sfintelor Paști. 

Obiceiurile de familie, pregătirile atente, comuniunea între vecini, slujjba de noapte de la biserica sătucului și natura, ea însăși proaspătă, înoită și strălucitoare, toate se împletesc în file de poveste și se aștern înaintea Luminii Sfinte de la Ierusalim și a celei mai mari minuni a omenirii: Învierea Domnului.

Mihai împlinește șapte ani și află că, pentru a se putea împărtăși, este nevoie să se spovedească. O situație dificilă apărută în familie îl face să se descurajeze, însă prietenul lui, îngerul păzitor, apare la
timp și îi este alături. Aripile i se deschid din nou și îl conduc pe băiat într-un șir de călătorii menite să-i întărească convingerea că sufletul omului este foarte valoros.
Spre surprinderea lui, Mihai află că sufletul are nevoie și el de „reparații”, de îngrijiri, și unde altundeva se pot întâmpla toate acestea, decât în biserică, alături de părintele duhovnicesc?

Mihai, un băiat de șase ani, pleacă într-o călătorie unică și valoroasă, alături de îngerul său păzitor, pentru a afla răspunsul la o întrebare foarte importantă: Ce este postul?

Este postul un lucru bun? Ce presupune să postesc? Cum voi reuși să fac aceasta și mai ales: pot fi bucuros chiar și atunci când țin post?

Curiozitățile copilului prind aripi de înger, se desfac către  cunoaștere și zboară în căutarea răspunsurilor, prin lumi noi,  necunoscute, dar prietenoase, lumi ce vor alcătui pentru Mihai, încă de la o vârstă fragedă, o cale luminoasă și frumoasă, ce-i va sta ca reper de nezdruncinat pentru mai târziu.

Cătălina Gheorghian