Pentru mai fiecare din noi există un sat primordial, care nu este în niciun caz unul abstract, ci unul real, de care ne simțim legați printr-un soi de fir nevăzut, ombilical și, ca atare, vital. Chipul părintelui păstra lumina blând-aspră a chipurilor țărănești de demult și dintotdeauna, mâinile sale păreau acum luate de pe ustensilele gospodăriei țărănești, scrisul său părea un soi de arat cu plugul la deal. Înțelepciunea lui avea, și ea, ceva țărănesc și întreaga-i nobilă ținută o amintea pe aceea a preoților țărani de odinioară. Chilia lui departe de a fi o celulă, era deschisă nemărginit spre orizontul vălurit cu dealuri al lumii noastre, ca cel de acasă, de la poalele Făgărașilor.

Costion Nicolescu