Părintele Sever Negrescu este un adevărat cărturar, poet, cercetător în domeniul spiritualităţii creştine, editor de reviste şi cărţi religioase, un foarte bun cunoscător al limbii, obiceiurilor şi tradiţiilor populare din zona Mehedinţiului, de unde provine. Poezia sa se înscrie firesc la confluenţa dintre cultura populară de profunzime şi cea religioasă, relevând astfel tiparul etern, reprezentat de simbolica sacră, imprimat fertil în profan, altfel spus, necontenita conlucrare dintre Dumnezeu şi creaţie. Volumul de faţă poartă pecetea acestui realism iluminat, a antinomiei dintre bine şi rău din perioada consolidării comunismului, când, împotriva tuturor presiunilor exercitate, caracterul autentic, esenţial al satului, aspectele lui arhetipale au suprevieţuit. Fără îndoială că sub seninătatea definitorie a cărţii se consumă o intensă dramă.