Iubit este sufletul, fiindcă cine dintre oamenii pământeni voieşte a se dezlega de dânsul? Care din oamenii legaţi cu dezmierdările veacului acestuia, n-ar dori să vieţuiească măcar o mie de ani? Ba chiar şi în vecii vecilor?! Iubită este şi lumea aceasta, pentru că cine nu voieşte pentru sine bunătăţile cele ce sunt într-însa? Cine nu caută dulceţile ori slava ei? Cine nu se bucură de cinste şi de mărire? Cine nu se îngrijeşte a avea ceva pentru a nu fi sărac?
După această alergare, lucrare, zbuciumare, adeseori până la jertfă pentru dobândirea celor lumeşti, cu mare greu şi trudă este a cunoaşte cineva descurcat, la lumină, în cumpăna dreptăţii, ce este mai bun, mai frumos, mai preţios şi de mai mare folos din acestea două: sufletul sau lumea aceasta?

Protos. Nicodim Măndiţă