«Înţelegeţi că rânduielile monahale sunt şi o „evanghelie de vieţuire obştească”, un savoir-vivre? Trebuie să fim desăvârşiţi întru toate, ca să ajungem desăvârşiţi în viaţa duhovnicească, să ajungem la plinătatea dumnezeirii. Viaţa duhovnicească este întreţesută cu tovărăşia negrăită şi nevăzută a îngerilor şi a sfinţilor, este părtăşie de harul Duhului în inimă, dar, în acelaşi timp, şi o comuniune plină de bucurie şi de veselie duhovnicească cu fraţii.»
(Gheronda Emilianos Simonopetritul)