Textele cuprinse în prima parte a volumului de față scot în evidență cu prisosință faptul că icoana nu poate fi nici creată, nici înțeleasă în afara unor cunoștințe teologice temeinice: În realitate, spune părintele Nikolai, totul se rezumă la faptul că pentru Sfinții părinți citați, la fel ca și pentru Sinodul VII Ecumenic, arta sacră a fost întotdeauna inseparabilă de teologie. Ei nu au considerat niciodată imaginea creștină în afara cadrului liturgic și doctrinar.
Partea a doua ni-l descoperă pe părintele Nikolai Ozolin ca profesor de Teologie pastorală, disciplină pe care o predă, asemenea, la Institutul de Teologie Ortodoxă saint Serge din Paris.
Ultimul capitol din acest volum, Spovedania, o taină în criză, este un text îndrăzneț și foarte actual, care pune în discuție statutul preotului paroh tânăr, obligat să-și asume și condiția de duhovnic, chiar dacă nu este pregătit pentru aceasta, precum și legătura dintre Spovedanie și Împărtășanie în practica actuală a Bisericii Ortodoxe.