Viața Părintelui Sofian Boghiu – o icoană a virtuții
Părintele Sofian Boghiu a odihnit multe suflete, prin blândețea și smerenia care l-au caracterizat. A urmat îndemnul Mântuitorului: „învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29), făcându-se sălaș al păcii celei de sus în viața sa mult încercată și oferind-o și celor din jurul său.
Numit „duhovnicul Bucureștilor”, părintele Sofian primește crucea duhovniciei în Vinerea Mare a anului 1947, la vârsta de 35 de ani. Pleacă la Domnul în ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci din anul 2002, chiar în timpul Sfintei Liturghii.
Lucrarea părintelui protosinghel Antipa Burghelea prezintă viața părintelui Sofian Boghiu, celui ce a îmbrățișat crucea deplin și fără rezerve și care mărturisește: „Nu te poți dărui lui Dumnezeu decât în întregime, nu parțial”.
Autorul descrie personalitatea părintelui Sofian, urmărind anii copilăriei, stabilirea în România, activitatea ca stareț al Mănăstirii Antim. Surprinde, de asemenea, atmosfera Rugului Aprins, anii de detenție, vocația de pictor iconar a părintelui și anii de misiune de după 1990.
Lucrarea se încheie cu o anexă fotografică, care ilustrează diferite momente din viața părintelui Sofian și unele dintre lucrările sale iconografice.
