Lucrarea se deschide şi se închide cu minunata rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, cea pe care o folosim cu osebire în Postul cel Mare al întâmpinării Învierii Domnului, ca să ne ţinem mai aproape de Dumnezeu. Ea este generică şi emblematică pentru condiţia creştină, pentru viaţa lui Horea Paştina şi, iată, şi pentru lucrarea de faţă. Ea ajută mult întru ferirea de risipire, de rătăcire. Mă gândesc, nu fără îngrijorare, că nu puţini ar putea să treacă peste textul rugăciunii: fie pentru că-l ştiu, fie pentru că li se pare conjunctural, fie pentru că nu-l consideră ca făcând parte integrantă din corpusul lucrării… Ar fi o mare greşeală, pentru că tocmai această rugăciune este cheia, oferită de două ori, la intrare şi la ieşire, de pătrundere în viaţa şi lucrarea lui Horea Paştina: „Doamne şi stăpânul vieţii mele...”.

Costion Nicolescu