„Pricina care m-a făcut să alcătuiesc, fraților, aceste rugăciuni către Domnul nostru Iisus Hristos n-a fost alta decât aceea ca să vă pun în mișcare să meditați necontenit la Numele mântuitor, preadulce, făcător de bucurie și de-tot-binele-dăruitor al Domnului nostru Iisus Hristos nu numai cu gura, ci și cu inima și cu mintea voastră; fiindcă o asemenea meditare necontenită la Numele mântuitor al lui Iisus — pe lângă celelalte daruri cerești, suprafirești și nepovestite ale harului pe care vi le poate oferi și despre care vorbesc Sfinții Calist și Ignatie Xantopol, Grigorie Sinaitul și Simeon Noul Teolog în cartea care se numește «Filocalia» — vrea să vă însuflețească și spre virtutea cea mai înaltă, care este iubirea dumnezeiască, și vrea să vă facă inima templu și sălaș al acestui Nume și să vă arate vii și după moarte.” (Cuviosul Nicodim Aghioritul)