Rod al unei lecturi responsabile şi pasionate a vechilor monumente de limbă, pe care, spre deosebire de ceilalţi care s-au aplecat asupra lor, le-a privit din perspectiva pentru care au fost create, cea teologică, concluziile adunate de Dumitru Vanca în această carte sunt nu numai o reală contribuţie ştiinţifică, ci şi de mult aşteptată reabilitare a unei mari personalităţi a culturii române premoderne. Din ambele motive, lucrarea va rămâne una de referinţă în bibliografia dedicată istoriei Bisericii şi culturii române.

Ana Dumitran