Păstorul destoinic îşi aduce aminte că, în ziua hirotonirii lui, Arhiereul Cel veşnic l-a luat de mână şi l-a făcut preot al Său. Atunci i-a încredinţat preţiosul odor, poruncindu-i să-l păstreze până la a doua venire a Sa, când i-l va cere înapoi. Conştient de aceasta, păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale (cf. In. 10, 11), este gata să le hrănească cu sângele jertfei sale, după pilda lui Hristos.

Autorul