În lucrarea de față, universul dostoievskian este revăzut prin prisma spovedaniei și a suferinței. Suferința care duce la spovedanie este înțeleasă atât ca o consecință a unui mod de gândire eronat, a unui mod de viață rătăcit, cât și ca o cale de mântuire. Este vorba despre un tip particular de suferință – cea a omului modern sau modernizat. Este expusă condiția omului modern, marcat de individualism, raționalism sec, lipsă de sens, nihilism. Toate aceste trăsături sunt puse în lumină în această lucrare. Autorul vede în Dostoievski atât un suferind al lumii moderne, cât și un martor și un exemplu de conștientizare a căii de salvare (mântuire). Lucrarea de față propune o receptare a lui Dostoievski drept un diagnostician al amintitei condiții umane. Pornind de la punerea în lumină a acestei condiții, autorul reliefează convingător modul în care transpare fundamentul biblic și filocalic în opera dostoievskiană. Ni se oferă, de fapt, în paginile acestei cărți, tipuri psihologice și duhovnicești articulate în momente delicate sau în ipostaze mântuitoare. Ca duhovnic, pot afirma că, departe de a fi vorba doar despre literatură, a le rezerva atenție acestor tipuri psihologice și duhovnicești este de ajutor pentru a-l înțelege în mod practic pe omul contemporan, cauzele bolilor sale spirituale, ale blocajelor sale în relație cu Dumnezeu.