Cu adevărat, viața este un dar de la Dumnezeu, de care noi trebuie să ne bucurăm cu toată ființa noastră! Viața trebuie trăită în Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Începem existența noastră prin această viață pământească pentru o vreme oarecare, orânduită de Dumnezeu, după care noi continuăm existența noastră în veșnicie. Viața noastră în Hristos este veșnică. Nici moartea nu ne mai poate despărți de Hristos, deoarece ea a fost biruită pentru totdeauna prin Învierea lui Hristos: „precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vom învia” (1 Corinteni 15, 22).
Viața în Hristos înseamnă o transformare lăuntrică, ființială, totală a noastră, și nu de formă. Un creștin care merge la biserică de Paști și de Crăciun nu-L trăiește pe Hristos în inima lui, ci doar se folosește de Hristos, ca să petreacă lumește cele două sărbători; cu mâncăruri și băuturi alese, diversificate și din abundență. Hristos nu stă în mâncare și băutură. El este viață, trăire în duhul Evangheliei.
